BrowseBiography
 Biography by letter : A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z 0-9
Search in :
Nicolae Ceausescu (Ro.) picture, image, poster
Nicolae Ceausescu (Ro.)

Date of birth : 1918-01-26
Date of death : 1989-12-25
Birthplace : Scornicesti, judetul Olt, România
Nationality : Român
Category : Politics
Last modified : 2011-08-30

Nicolae Ceausescu a fost un politician comunist roman, membru al Partidului Comunist din Romania din ilegalitate, din anul 1932, conducatorul Republicii Socialiste Romania din 1965 si pana la caderea sa si a regimului comunist in Romania, survenita in 22 decembrie 1989.

Ceausescu s-a nascut in satul Scornicesti, judetul Olt, la 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani. La varsta de 11 ani, dupa absolvirea scolii primare, Ceausescu pleaca la Bucuresti, unde se angajeaza ca ucenic cizmar.

In 1932 devine membru al Partidului Comunist Roman, formatiune politica aflata in ilegalitate la acea vreme. In 1933 este arestat pentru prima oara, pentru agitatie comunista in timpul unei greve. In 1934 urmeaza inca trei arestari pentru colectare de semnaturi in sprijinul eliberarii unor muncitori feroviari acuzati de activitate comunista si pentru alte actiuni similare. In urma acestor arestari, este etichetat de autoritatile vremii drept "agitator comunist periculos", precum si distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista". Dupa eliberarea din detentie, Ceausescu dispare pentru o vreme in "subteran", dar in 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de inchisoare si incarcerat la Inchisoarea Doftana.

In 1939 o intalneste pe Elena Petrescu, cu care se casatoreste in 1945 aceasta va avea o influenta crescanda asupra carierei sale politice pe parcursul urmatoarelor cateva decenii si va fi executata alaturi de el in 1989. Ceausescu e arestat si condamnat din nou in 1940, iar in 1943 este transferat la inchisoarea de la Targu Jiu, unde imparte celula de detentie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, in scurt timp devenind protejatul acestuia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timp ce controlul sovietic asupra Romaniei devenea tot mai pronuntat, Ceausescu este numit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist U.T.C. - (1944-1945).

Dupa acapararea puterii de catre comunisti in 1947, Ceausescu devine ministru al agriculturii, iar mai apoi ministru-adjunct al fortelor armate in regimul lui Gheorghiu-Dej. In 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Roman(PMR), la doar cateva luni dupa eliminarea "fractiunii moscovite" (condusa de Ana Pauker) din conducerea partidului. In 1954, Ceausescu devine membru plin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge sa ocupe pozitia numarul doi in ierarhia PMR.
La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, in martie 1965, Ceausescu preia functia de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman (acesta era numele Partidului Comunist Roman la acea vreme, dupa asimilarea fortata, in 1948, a unei aripi a Partidului Social-Democrat). Una dintre primele actiuni ale lui Ceausescu, odata ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Roman in Partidul Comunist Roman. In acelasi timp, el afirma ca Romania a devenit o tara socialista si decide schimbarea numelui oficial al tarii din Republica Populara in Republica Socialista Romania.
In 1967, Ceausescu devine presedintele Consiliului de Stat, consolidandu-si astfel pozitia. La inceputul carierei sale ca sef al statului, Ceausescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptand un curs politic (aparent) independent fata de Uniunea Sovietica. In anii '60, Ceausescu pune capat participarii active a Romaniei in Pactul de la Varsovia, desi formal tara va continua sa faca parte din aceasta organizatie pana la dizolvarea acesteia. Prin refuzul sau de a permite armatei romane sa ia parte la invazia Cehoslovaciei alaturi de trupe ale tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia si o atitudine de condamnare publica activa a acestui act, Ceausescu reuseste pentru o vreme sa atraga atat simpatia compatriotilor sai, cat si pe cea a lumii occidentale.
In 1974, Ceausescu isi asuma titlul de Presedinte al Republicii Socialiste Romania. Pe plan extern, Ceausescu urmeaza un curs aparent independent fata de cel Moscovei si al majoritatii tarilor blocului comunist. In CAER, la indicatia lui, delegatiile romane se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, Romania este una dintre cele doar doua tari comuniste care a participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, in Statele Unite ale Americii in 1984. De asemenea, Romania este singura tara din blocul rasaritean, cu exceptia URSS, care la acea vreme, intretinea relatii diplomatice cu Comunitatea Europeana, cu Israelul si cu R.F.Germania. Un tratat incluzand Romania pe lista tarilor favorizate de Comunitatea Europeana este semnat in 1974, iar in 1980 este semnat un acord vizand schimburile de produse industriale intre Romania si Comunitatea Europeana. Acest fapt a determinat vizitarea oficiala a Romaniei de catre doi presedinti ai Statelor Unite ale Americii (Nixon si Ford). In ciuda cursului independent in relatiile politice internationale, introdus inca de Gheorghiu Dej, Ceausescu se opune cu incapatanare introducerii oricaror reforme liberale pe plan intern. In anii '80, dupa venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opozitia lui Ceausescu fata de linia sovietica este dictata in principal de rezistenta lui fata de de-stalinizare. Securitatea continua sa isi mentina controlul draconic asupra mediilor de informare si innabusa in fasa orice tentativa de libera exprimare si opozitie interna.
Cu prilejul vizitelor efectuate in 1971 in China si Coreea de Nord, Ceausescu e fascinat de ideea transformarii nationale totale, asa cum era ea prefigurata in programul Partidului Muncitoresc Corean si deja pusa in aplicare sub egida Revolutiei Culturale din China. La scurta vreme dupa intoarcerea sa in tara, Ceausescu incepe transformarea sistemului autohton dupa modelul nord-corean, influentat fiind de filozofia presedintelui Kim Il Sung (Juche). Carti nord-coreene pe aceasta tema sunt traduse in Romana si distribuite pe scara larga in tara.
Incepand cu 1972, Ceausescu trece la punerea in aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localitatilor urbane si rurale. Prezentat de catre masina de propaganda ca fiind un pas major pe calea "construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate", programul debuteaza la sate prin demolari in masa ale gospodariilor taranesti si stramutarea familiilor afectate in apartamente de bloc. Apogeul acestui program a fost insa reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici si remodelarea Bucurestiului in stil ceausist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectata). Casa Poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numara printre cele mai mari constructii din lume, ocupand in aceasta privinta locul doi, dupa Pentagon. Proteste venite din partea unor organizatii neguvernamentale internationale au jucat un rol important in stavilirea acestor planuri megalomane si probabil in salvarea a ceea ce a mai ramas din monumentele istorice aflate pe lista neagra a dictatorului.
In 1978, Ion Mihai Pacepa, pe atunci director adjunct al Departamentului de Informatii Externe (spionaj) al Securitatii, paraseste tara si obtine azil politic in Statele Unite. Plecarea lui Pacepa da o grea lovitura regimului comunist, iar incercarile lui Ceausescu de a restructura Securitatea nu reusesc sa-i indeparteze pe toti colaboratorii lui Pacepa si sa limiteze pierderile. In cartea sa Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief (ISBN 0895265702) (in romaneste: Orizonturi rosii: Cronicile unui spion comunist), aparuta in 1986, Pacepa dezvaluie detalii despre colaborarea regimului Ceausescu cu organizatii teroriste arabe, activitatile intense de spionaj contra industriei americane, precum si planurile bine ticluite de a atrage sustinere politica din partea lumii occidentale. Dupa plecarea lui Pacepa, izolarea Romaniei pe plan international se accentueaza, paralel cu o inrautatire a situatiei economice. Serviciile straine de informatii isi intensifica eforturile de infiltrare a Securitatii, in timp ce controlul lui Ceausescu asupra aparatului incepe sa se clatine.
Incepand cu anii '70, Ceausescu devine obiectul unui cult al personalitatii tot mai desantat, nemaiintalnit in Europa de la moartea lui Stalin. In acest context, poetii proletcultisti joaca un rol important. Dictatorul era calificat adesea drept "geniul Carpatilor" sau "marele conducator", iar consoarta sa, de altfel semi-analfabeta, drept "savant de renume mondial" si "mama iubitoare" a poporului. La o sedinta de deschidere a Marii Adunari Nationale, Ceausescu isi face aparitia purtand un sceptru, similar cu cele folosite de monarhi. Astfel de excese il determina pe pictorul Salvador Dali sa-i trimita dictatorului o telegrama de "felicitare". Cotidianul central al partidului - Scinteia - nesesizand tonul ei vadit ironic, publica textul integral al telegramei.
Pentru a evita noi situatii de "gen Pacepa", Ceausescu numeste membri ai propriei familii, in frunte cu Elena, in functii cheie de conducere.
In ciuda regimului sau dictatorial, relativa sa independenta fata de Moscova are drept rezultat o atitudine binevoitoare (desi departe de a fi dezinteresata sau neprofitabila) din partea statelor occidentale. Regimul Ceausescu beneficiaza de unele imprumuturi pentru finantarea programelor sale economice. In anii "Epocii Ceausescu" se construiesc Metroul din Bucuresti, Canalul Dunare-Marea Neagra, zeci de mii de noi blocuri de locuinte. In ultima instanta, datoria creata a devenit o povara pentru economia romaneasca, intre 1971-1982, datoria externa crescand de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. In 1982, veniturile comertului exterior al Romaniei au scazut cu 17% fata de anul precedent. Ceausescu s-a vazut pus in situatia de a nu-si putea plati creditorii occidentali, tara fiind declarata in incapacitate de plata.

Ceausescu a dispus achitarea rapida a datoriilor externe, fara a mai lua noi credite. In acest scop, o mare parte a productiei agricole si industriale a tarii ia calea exportului, privand astfel populatia pana si de cele mai elementare alimente si bunuri de consum. Incepand cu anii 1986-1987 se instituie rationalizarea produselor de baza, iar benzina si alimente ca painea, uleiul, zaharul, faina, orezul au inceput sa fie distribuite pe bonuri sau cartele. Bunurile destinate exportului au standarde de calitate ridicata si sunt vandute de obicei in pierdere, la preturi de dumping. Bunurile destinate consumului intern sunt de calitate inferioara, asa ca oamenii de rand sunt bucurosi atunci cand pot cumpara bunuri refuzate la export din motive calitative.
Plata intregii datorii externe, in valoare nominala de 60 de miliarde de lei (10 miliarde dolari), se incheie in primavara lui 1989, cu cateva luni inaintea caderii regimului comunist. Ceausescu urmarea organizarea unui referendum prin care sa se introduca in constitutia Romaniei interdictia de a contracta imprumuturi externe. Pentru a evita deprecierea leului, Ceausescu a continuat exporturile excesive, acumuland aur in Banca Nationala. Se spune totusi ca Ceausescu, ar fi avut de gand sa faca leul convertibil inca de prin anii '70, deci cu aproximativ 30 de ani mai devreme fata de cand acest lucru s-a infaptuit.
Evenimentele sangeroase de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989 au culminat cu caderea lui Ceausescu si a regimului comunist.
Spre exasperarea majoritatii covarsitoare a romanilor, Ceausescu este confirmat in fruntea PCR pentru un nou termen de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989. La acest congres Ceausescu denunta Pactul Molotov-Ribbentrop si cere anularea consecintelor acestuia.
Prima tentativa de organizare a unor proteste ar fi trebuit sa se materializeze la Iasi, in 14 decembrie 1989, dar manifestatia, ce ar fi urmat sa se desfasoare in Piata Unirii, este dejucata de autoritatile comuniste. O tentativa a regimului de a-l evacua pe pastorul reformat maghiar László Tőkés din locuinta parohiala pe care o ocupa de drept la Timisoara, pe motiv ca acesta ar fi fost mutat la o alta parohie, intampina rezistenta din partea enoriasilor, care inconjoara casa parohiala intr-o demonstratie de sprijin. Acestora li se alatura si romani, iar demonstratia capata in scurta vreme un caracter mai larg, de protest impotriva regimului comunist. Trupe ale armatei, militiei si Securitatii apar la fata locului la 17 decembrie 1989 si deschid focul asupra manifestantilor.
La 18 decembrie 1989, Ceausescu pleaca intr-o vizita oficiala in Iran, lasandu-i sotiei sale, Elena, si altor colaboratori apropiati, misiunea de a inabusi revolta de la Timisoara. Revolta continua sa ia amploare. Dupa revenirea sa in tara, la 20 decembrie 1989, Ceausescu tine o cuvantare televizata dintr-un studio de televiziune amenajat in incinta cladirii CC al PCR, in care califica evenimentele de la Timisoara drept o incercare din afara de imixtiune in afacerile interne si de subminare a suveranitatii Romaniei. Pana la cuvantarea lui Ceausescu, mediile oficiale de informare evita cu strictete orice referinta la evenimentele care se derulau in Timisoara, singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara granitelor tarii, precum Radio Europa Libera si Vocea Americii. O "adunare populara" in sprijinul regimului este organizata pentru ziua urmatoare, 21 decembrie, in fata sediului CC al PCR, intr-un loc care, in urma evenimentelor acelei zile, poarta azi numele de Piata Revolutiei. Demonstratia degenereaza in miscare de rasturnare a regimului. Sotii Ceausescu, surprinsi de aceasta turnura a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a pastra controlul asupra maselor. Populatia capitalei se aduna in Piata Revolutiei, unde se confrunta cu unitati ale militiei si armatei. Din pacate, raportul de forte inclina in favoarea fortelor de represiune, bine reprezentate numeric si bine inarmate, care pana la miezul noptii reusesc sa degajeze piata, omorand zeci si arestand sute de protestatari.
Cu toata intreruperea transmisiunii televizate a demonstratiei din 21 decembrie, reactia inepta si neajutorata a lui Ceausescu nu scapa neobservata de telespectatorii din intreaga tara. Pana in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, protestele se raspandisera deja in toate marile orase ale Romaniei. Moartea in conditii suspecte a ministrului apararii, generalul Vasile Milea, este anuntata in 22 decembrie de catre posturile nationale de radio si televiziune. Imediat dupa acest anunt, o sedinta extraordinara a comitetului politic executiv al PCR are loc, sub conducerea lui Ceausescu, care cu acest prilej anunta ca preia comanda armatei. Ceausescu mai face o incercare disperata de a se adresa multimii adunate in fata sediului CC, dar fara succes. Protestatarii forteaza usile si patrund in sediul CC, iar cuplului Ceausescu nu ii ramane decat optiunea de a fugi cu un elicopter care ii astepta pe acoperisul cladirii CC.
Daca in 1989 uciderea sotilor Ceausescu nu a starnit multe regrete, douazeci de ani mai tarziu perceptia romanilor asupra primului lor presedinte s-a schimbat. Potrivit unui sondaj CURS realizat in 2009, 31% dintre cei chestionati sunt de parere ca in manualul de istorie Nicolae Ceausescu ar trebui prezentat ca un om care a facut Romaniei mai mult bine, iar 52% ca un om care a facut bine si rau in mod egal. Printre locuitorii din mediul rural, doar 9% considera ca Ceausescu ar fi facut Romaniei mai mult rau decat bine. Nostalgici ai epocii Ceausescu se regasesc in toate categoriile de varsta, etnice, socio-profesionale si geografice de cetateni ai Romaniei. Un studiu al opiniei publice executat de Marsh Copsey and Associates si Biroul de Cercetari Sociale arata ca majoritatea romanilor regreta epoca Ceasescu si nu sunt de acord cu faptul ca sotii Ceausescu au fost executati. Totusi rasturnarea vechiului regim este considerata a fi fost in folosul tarii de 40,3%, fata de 35,7% care considera ca a fost in dauna tarii si de 24% care au spus ca nu stiu. Mai mult, 60,2% nu ar prefera ca Romania sa revina la randuieleile din vremea lui Ceausescu fata de 22,3% care ar prefera acest lucru, 17,5% spunand ca nu stiu sau nu raspund. In emisiunea "Tanase si Dinescu", Stelian Tanase arata ca, intrebati de ce regreta epoca Ceausescu, nostalgicii lui Ceausescu de varsta inaintata invoca in primul rand faptul ca erau tineri. Adrian Cioroianu a afirmat si el acelasi lucru pe 7 august 2011 la postul Realitatea TV: oamenii care au nostalgia lui Ceausescu au, de fapt, nostalgia propriei tinereti.
Ceausescu a avut 3 copii: un fiu, Valentin Ceausescu (n. 1947), specialist in fizica si care nu a detinut functii politice, o fiica, Zoia Ceausescu, matematician (n. 1 martie 1949, d. 20 noiembrie 2006) si un fiu mai tinar, Nicu Ceausescu (n. 1 septembrie 1951, d. 25 septembrie 1996), care s-a implicat direct in politica. Insa singurul nepot de sange al lui Ceausescu avea sa se afle abia dupa aproximativ 20 de ani, acesta fiind fiul lui Valentin Ceausescu, nascut in 1981.

Nicolae Ceausescu si sotia sa, Elena Ceausescu, au fost deshumati pe 21 iulie 2010 pentru prelevarea de probe ADN, dupa 21 de ani, la cererea fiului lor Valentin Ceausescu si a ginerelui Mircea Oprean, pentru a stabili daca ei au fost sau nu înmormântati acolo. Probele ADN au demonstrat ca, intr-adevar, sotii Ceausescu au fost inmormantati la cimitirul Ghencea din Bucuresti.


View the full website biography of Nicolae Ceausescu (Ro.).
Browsebiography computer mode